Au gazat, ca tancurile rusești, tot ce le-a ieșit în fața: copii, salvări, bătrâni, nevinovați, colegi de breaslă!

Relatare din mijlocul protestatarilor: Dupa ce pesedistii au dat comanda, jandarmii…

Aseara PSD a pus jandarmii sa intre in forta peste zeci de mii de oameni nevinovati, aflati la protestul AntiPSD din Bucuresti. Si la Tirgu Mures s-a organizat un protest de sustinere la care au participat peste 1000 de mureseni.

Cuvintele Cameliei Tabacu, o protestatara pasnica aflata in Piata Victorie, sunt mai mult decat elocvente si exprima duritatea cu care s-a actionat. Inainte sa va prezentam povestea va spunem cu certitudine ca: Le este frica! Pesedistii sunt speriati! Nu mai merge cu 100 de lei in plus la pensie! Ajunge! Elicopterul va zbura in curand…

“A fost cea mai grea seară a mea de cetățean român. Seara în care am fost furioasă, speriată, revoltată, agitată, panicată, când ni s-a spus că e posibil ca o femeie să fi murit*, iar când gazele luate la sute de metri de locul protestului, pe Bulevardul Aviatorilor, unde ne-au vânat ca pe iepuri ca să ne lase fără suflu, m-au strâns de gât și mi-au băgat zeci de ace în ochi și în nas, m-am simțit umilită, strivită, mică și neputincioasă, devenind parcă, alături de alți oameni mici și neputincioși, distracția de-o seară a unor infractori siniștri.

Da, au fost printre protestatari indivizi violenți, oameni deciși să se ia în pumni cu jandarmii. Habar nu am cine sunt. Eu nu cunosc nici măcar o singură persoană care să fi făcut asta. Poate sunt protestatari, poate sunt ultrași, poate sunt provocatori, poate sunt din toate câte puțin. Însă la cât de disproporționat, murdar, haotic a ripostat Jandarmeria – care ne-a spus textual, de atâtea ori, la atâtea proteste, că e acolo mai ales ca să ne apere pe noi, protestatarii pașnici – sunt aproape convinsă că violenții sunt provocatori, aduși special în piață ca să ofere pretextul gazării generale. Iar Jandarmeria și/sau mai ales vârfurile acestei instituții odioase devenite organul represiv al unei puteri infernale care nu mai reprezintă, azi, pe nimeni știau cine exact sunt și ce e cu ei pe acolo.

Am fost un grup mic de prieteni care s-a tot lărgit pe parcurs. Stăteam retrași, pașnici, fumând și pălăvrăgind pe Bulevardul Aviatorilor, dincolo de salvările Smurd. Sunt cel puțin zece oameni pe care îi cunosc personal care pot să descrie cum, din senin, „artificiile” lacrimogene trase de bravii jandarmi în capul cui s-a nimerit au gazat tot bulevardul. Repet acolo se afla un punct de prim ajutor unde veneau răniți, oameni aduși de la protest pentru a li se acorda primul ajutor. Cred că nici în cele mai neconvenționale, atroce războie, salvările, crucea roșie, oamenii care asistă răniții nu sunt atacați sau puși în pericol. Poate doar în Siria, unde toata lumea se bate cu toată lumea, să mai vezi White Helmets intervenind sub bombardamentele nenorocitului de al Assad. Fix asta s-a întâmplat pe Aviatorilor. Au atacat până și salvările și cadrele medicale. Fugind, fugind spre statuie, ne-a ajuns din urmă un ditamai norul de iritante care ne-a ars efectiv căile respiratorii. Câteva momente am crezut că o să pic. Aerul pe care încercam să-l trag pe nas sau pe gură avea mii de ace în el și se bloca la intrare, refuzând să oxigeneze. Am văzut apoi doi polițiști care „plângeau” de mama focului și le cereau, disperați, oamenilor să-i ajute cu apă și șervețele. Și cumva chestia asta m-a făcut să uit de sufocarea mea. Mi s-a părut ireal.

Brutele Jandarmeriei cu burți flasce împingând în harnașamentul de țestoasă obeză au gazat, ca tancurile rusești, tot ce le-a ieșit în fața: copii, salvări, bătrâni, nevinovați, colegi de breaslă. În spatele acestui dezastru nu stă doar un ordin mizerabil, obedient, ci o disperare crâncenă. Sunt zvârcolirile disperate, monstruoase ale unei fiare rănite, pe care trebuie să ne hotărâm dracului dacă vrem s-o stârpim pe bune și imediat sau dacă rămânem în etapa de răni superficiale până ne-o înghiți ea pe noi cu tot cu ue, drepturi, libertăți.”

* a circulat la un moment dat un zvon cu o femeie ucisa de bastonul unui jandarm. Din fericire, vestea nu s-a confirmat insa.” povestete Camelia Tabacu.