Problemele grave din centrele pentru copii din Mureş au fost semnalate iniţial de Centrul de Resurse Juridice (CRJ), iar investigaţiile jurnalistice au scos la iveală detalii șocante despre situaţia acestor copii vulnerabili. Potrivit jurnalistei Carla Tănasie, copiii sunt hrăniți zilnic cu meniuri necorespunzătoare.

“Ce mănâncă copiii din centrele din Mureș

Măr copt de două ori pe zi, timp de 7 zile, supă de legume și orez cu carne. Acesta este meniul zilnic al copiilor de la unul dintre centrele din Mureș. Am analizat împreună cu medicul gastroenterolog Iulia Tincu două meniuri în posesia cărora am intrat. Mâncarea adecvată le poate crește copiilor șansele de supraviețuire, însă meniurile lor sunt sărăcăcioase.

Ce se întâmplă dacă mâncarea nu este adecvată?

Ce se întâmplă dacă copiii sunt ținuți cu sonde nasogastrice ani la rând?

Ce se întâmplă dacă nu fac kinetoterapie?

Mor mai repede. Și asta este inuman. Și, pentru că i-am auzit pe mulți întrebându-se ce înseamnă „inuman”, acum avem și răspunsul.

Dr. Iulia Tincu, medic primar gastroenterolog :

“Felul în care rotim pe parcursul unei zile cele 3 mese principale și cele 2 gustări este esențial pentru a le crește starea de sănătate acestor copii și, mai ales, pentru a le asigura supraviețuirea. O diversitate scăzută, utilizarea acelorași tipuri de alimente și aceleași ingrediente fac ca aceștia să dezvolte rapid deficite de micronutrienți, calciu, fier, zinc, vitaminele C, D, E și chiar seleniu. Varietatea de fructe și legume, care ar trebui să fie prezentă pe parcursul celor 7 zile din săptămână, ar putea să îi ajute pe acești copii.

Aceste meniuri sunt suficient de diversificate? Sunt sărăcăcioase? Sunt adecvate?

Orice meniu trebuie gândit personalizat în funcție de vârsta, greutatea și capacitatea de hrană a copilului. Dacă nu reușește să atingă cantitatea de calorii necesare în 24 de ore, considerăm că este o alimentație deficitară.

Pentru pacienții cu afectare neurologică, este adesea necesară suplimentarea calorică prin anumite suplimente adecvate, deoarece orice cantitate de aliment administrată la o masă nu reușește să atingă necesarul de micro și macronutrienți care să le asigure supraviețuirea. Știm că acești copii sfârșesc adesea prin malnutriție, care îi însoțește pe tot parcursul vieții. Regulile medicale și nutriționale sunt acum foarte clare în acest sens.

Dacă ne raportăm la 2025, Societatea Europeană de Nutriție Clinică și Metabolism militează pentru recuperarea malnutriției asociate bolilor cronice. Există un procent mic din cauza malnutriției, datorată afecțiunii de bază, însă aceasta trebuie combătută prin intervenții nutriționale.

Partea de kinetoterapie este esențială în recuperarea acestor copii?

Nu discutăm despre o recuperare completă, evident, ci despre o creștere a supraviețuirii și asigurarea condițiilor optime de supraviețuire. Orice oră în plus de kinetoterapie, orice mișcare pasivă realizată de un kinetoterapeut cu un astfel de copil vine cu un consum suplimentar de calorii. Prin urmare, meniurile trebuie îmbogățite pentru a face față efortului fizic suplimentar.

În cazul acestor copii, malnutriția se întâmplă pentru că nu sunt hrăniți corect? Cum vedem aceste meniuri? Sau este un efect al bolilor lor? Mulți angajați din centre ne spun că sunt atât de slabi pentru că așa trebuie să fie din cauza bolilor. Este adevărat?

Cauza malnutriției la un pacient cu afectare neurologică cronică, cu imposibilitatea mersului și a asigurării autonomiei în alimentație, este complexă. Există o componentă legată de tipul de afecțiune. În general, pacienții genetic sunt structurați pentru a evolua cu o greutate mai mică decât ar fi normală pentru vârsta lor, dar aceasta nu este singura cauză a stării de nutriție precare. Consumul lor este uneori metabolic crescut, chiar dacă nu fac activitate fizică, însă anumite afecțiuni cronice consumă mai rapid energiile furnizate. Prin urmare, anumite grupuri de nutrienți trebuie suplimentate, iar lipsa aportului este cauza principală a malnutriției cronice la acești copii.

Sunt copii care au sonde nasogastrice de 2-3 ani. Este normal?

Montarea unei sonde nasogastrice este, în general, privită ca o soluție pe termen scurt, cu o durată de utilizare de maximum 8 săptămâni. După această perioadă, ne așteptăm ca pacientul să își reia alimentația normală, însă acest lucru nu este cazul copiilor care au nevoie de îngrijire pe termen lung. Recomandările actuale sugerează montarea unei gastrostome pe termen lung, prin care copilul poate fi alimentat direct la nivelul stomacului, evitând astfel reacțiile adverse asociate sondei nasogastrice pe termen lung, cum ar fi infecțiile sau obstrucțiile.

Utilizarea pe termen lung a sondei nasogastrice, dincolo de 2-3 luni, contravine ghidurilor medicale actuale.”

Sursa / Foto: Fb Carla Cristina Tănasie

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR