De peste trei decenii, părintele Vasile Sorin Burian slujește comunitatea din Lunca Bradului. Dincolo de altar, povestea sa este legată de o cantină socială, de copii care au avut nevoie de o masă caldă, de bătrâni rămași singuri și de familii cărora le-a oferit sprijin atunci când părea că nu mai au unde să se îndrepte.

Uneori, o poveste despre omenie începe cu o întrebare simplă. De ce nu mănâncă toți copiii în pauza mare? Pentru părintele Vasile Sorin Burian, întrebarea aceasta a devenit începutul unei misiuni care avea să depășească, în timp, zidurile bisericii și să ajungă în casele oamenilor aflați în nevoie.

Slujește în parohia ortodoxă din Lunca Bradului din 1989. În anii de după Revoluție, pe când preda religia la școala din comună, a observat că mulți dintre elevi nu aveau mâncare la ei. În spatele acestui detaliu aparent mărunt se ascundea o realitate dureroasă: familii afectate de sărăcie, locuri de muncă pierdute și copii care nu aveau parte nici măcar de un prânz consistent. Într-un interviu acordat Agenției Naționale de Presă AGERPRES, părintele și-a amintit că, atunci când i-a întrebat pe copii de ce nu aveau pachețel, unii i-au răspuns că în casă nu fuseseră bani nici măcar pentru pâine. A mers acasă și a discutat cu soția sa, Elena, iar din această durere împărtășită s-a născut inițiativa de a le oferi copiilor o masă caldă.

La început, la masă au venit doar 15 copii. Apoi, numărul lor a crescut, iar ajutorul s-a transformat într-o activitate filantropică de durată, organizată prin Fundația Filantropia Lunca Bradului și Cantina Socială „Sfântul Stelian”. Nu a fost vorba doar despre a pune mâncare pe masă, ci și despre a înțelege nevoile reale ale comunității. Părintele a povestit că meniurile au trebuit adaptate obiceiurilor alimentare ale familiilor, pentru că unii copii erau obișnuiți mai degrabă cu cartofi și fasole decât cu alimente pe care nu le cunoscuseră până atunci. În spatele acestei atenții se află o lecție importantă: ajutorul adevărat începe prin a-l asculta pe celălalt și prin a-i înțelege viața, nu prin a presupune ce îi lipsește.

În timp, grija s-a extins și către bătrânii care nu se mai pot deplasa cu ușurință. De aproximativ zece ani, potrivit relatării AGERPRES din octombrie 2026, părintele și cei implicați în această activitate duc hrană caldă și alimente la domiciliul persoanelor vârstnice care au rămas singure sau nu mai au pe cine trimite după pâine și cumpărături. Într-o comunitate de munte, unde distanțele și izolarea pot face ca lipsurile să fie și mai greu de depășit, un asemenea sprijin înseamnă mai mult decât o masă: înseamnă că cineva își amintește de tine și îți trece pragul.

Ajutorul nu s-a oprit la hrană. În declarațiile sale pentru AGERPRES, părintele a vorbit și despre familii vulnerabile pe care le-a sprijinit cu animale — vaci, cai sau oi — pentru a le oferi o șansă la muncă și la o sursă mai stabilă de trai. Unele dintre aceste animale au fost înscrise pe numele său, după cum a explicat el, tocmai pentru a încerca să le protejeze și să le păstreze ca resursă pentru familiile respective. Tot cu sprijinul oamenilor care au donat locuințe Bisericii, au fost amenajate spații în care familii cu copii, rămase fără adăpost, au putut găsi un acoperiș și acces la hrană. Sunt forme de ajutor care urmăresc nu doar să aline o nevoie imediată, ci să ofere un punct de sprijin pentru a merge mai departe.

Activitatea părintelui se desfășoară alături de o comunitate de oameni care contribuie cu donații, muncă și resurse. Tocmai de aceea, povestea cantinei nu poate fi spusă doar ca povestea unui singur om: ea vorbește și despre puterea solidarității, despre credincioșii care au ales să împartă din ceea ce au și despre o comunitate care a încercat să nu-i lase în urmă pe cei mai vulnerabili. Părintele Burian a fost cel care a văzut nevoia și a pornit inițiativa, însă continuitatea ei a depins și depinde de sprijinul celor care i s-au alăturat.

Nici activitatea parohială nu se rezumă la această lucrare socială. În iulie 2023, în Lunca Bradului au fost binecuvântate capela mortuară, construită între 2019 și 2022 cu sprijinul primăriei și al credincioșilor, și casa parohială reamenajată. La începutul anului 2022, casa parohială găzduise timp de trei luni patru familii de refugiați ucraineni, ajunse în România după izbucnirea războiului. Acest episod completează imaginea unei parohii care, în momente diferite, a putut deveni atât loc de rugăciune, cât și spațiu de sprijin pentru oameni aflați în situații dificile.

Poate că una dintre cele mai grăitoare mărturii despre felul în care părintele își privește munca este răspunsul pe care l-a oferit jurnaliștilor atunci când a fost întrebat dacă nu se simte copleșit de volumul de activitate. A spus că se simte fericit și că bucuria lui este să-i vadă bine pe copii și pe bătrâni. Nu este o declarație despre o faptă singulară, făcută pentru a fi remarcată, ci despre o preocupare care s-a întins pe ani și care a avut nevoie de perseverență, organizare și sprijinul altora.

Într-o vreme în care vorbim adesea despre comunități depopulate, despre sate în care oamenii în vârstă rămân singuri și despre familii care se luptă cu lipsurile, povestea părintelui Vasile Sorin Burian din Lunca Bradului aduce în prim-plan o întrebare esențială: ce înseamnă să fii alături de oameni, dincolo de vorbe? Pentru unii, răspunsul poate fi o farfurie cu mâncare caldă. Pentru alții, o pungă cu alimente, un drum până la o casă izolată sau un loc unde să poată sta în siguranță.

Părintele Vasile Sorin Burian nu a pornit de la un proiect grandios, ci de la ceea ce a văzut în fața sa: copii flămânzi. A ales să nu treacă mai departe. Iar din acel gest s-a construit, în timp, o lucrare care a ajuns să cuprindă copii, vârstnici și familii vulnerabile. Într-un portret dedicat oamenilor care dau valoare comunității din care fac parte, povestea sa vorbește despre credința pusă în practică și despre binele care capătă sens atunci când ajunge, concret, la cel care are nevoie de el.

„Portret de Mureșan” – o rubrică Mureș Știri dedicată oamenilor din comunitatea noastră care, prin muncă, pasiune, implicare și caracter, lasă ceva bun în urma lor.

MS / Foto: colaj – Radio România Actualităţi

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR