Un eveniment de o violență extremă petrecut într-o școală gimnazială a zdruncinat din temelii comunitatea locală și a provocat un val de reacții emoționante în mediul online (Detalii atac și imagini video, aici). Printre cei afectați direct se numără și Mihaela Evi, cunoscută antrenoare de handbal (cu o activitate de peste 10 ani la clubul Olimpic Târgu Mureș), a cărei mărturie publicată pe rețelele de socializare reflectă drama și neputința prin care trece un părinte pus în fața unei astfel de tragedii.

O dimineață obișnuită transformată într-un coșmar

Totul a început azi dimineață, când Mihaela Evi a aflat din presă despre incidentul terifiant: un elev de clasa a VII-a și-a înjunghiat profesoara de matematică și un coleg de clasă. Dimensiunea șocului a fost uriașă, având în vedere că fiul ei, Claudel, este elev exact în clasa a VII-a la aceeași școală din Bistrița, iar diriginta lui este chiar profesoara de matematică vizată.

Din cauza regulilor școlare, telefoanele copiilor erau strânse într-o cutie la începutul orelor, lăsându-i pe părinți fără nicio posibilitate de a-și contacta copiii.

„Și, dintr-odată, nu mai ai cum să-l suni. Nu mai ai cum să-i scrii. Nu poți decât să aștepți. Nu știu dacă vă puteți imagina ce înseamnă să stai în fața unui gard, să privești spre școala copilului tău și să aștepți vești… Mi-a trecut toată viața prin fața ochilor.” — Mihaela Evi

Întrebările care măcină un părinte

În minutele de incertitudine chinuitoare, grija pentru treburile cotidiene a dispărut complet, fiind înlocuită de gânduri negre și de reevaluarea propriilor decizii ca părinte:

  • „I-am spus suficient că îl iubesc?”
  • „L-am ascultat cu adevărat?”
  • „Este bine că l-am învățat să-și ajute colegii? Dacă el este cel care a intervenit să ajute?”

Cu o experiență de peste 20 de ani în lucrul cu copiii, fostul tehnician atrage atenția asupra riscului de a confunda iubirea părintească cu negarea realității. Aceasta subliniază că părinții trebuie să aibă curajul de a pune limite, de a recunoaște când propriii copii greșesc și de a cere ajutor de specialitate.

Un apel ferm către Statul Român: „Pentru asta plătim taxe!”

Dincolo de durerea personală, mesajul Mihaelei Evi se transformă într-un semnal de alarmă privind starea sistemului de învățământ din România, pe care îl consideră rămas în urmă cu zeci de ani.

Ce solicită antrenoarea din partea autorităților:

  1. Școli sigure și protecție reală: Părinții nu ar trebui să meargă la muncă cu teama că copiii lor nu se vor mai întoarce acasă de la școală.
  2. Consiliere școlară și educație emoțională: Prezența psihologilor în școli este esențială pentru a interveni la timp în cazul problemelor tot mai complexe ale elevilor.
  3. Sprijin direct pentru profesori: Cadrul didactic nu trebuie lăsat singur în fața fenomenului de violență școlară.
  4. Schimbarea priorităților: Axarea pe siguranța și sănătatea emoțională a copiilor, renunțându-se la interesele politice sau personale.

„Dincolo de funcții, partide și interese, există părinți care așteaptă în fața unor garduri și se roagă să-și poată strânge copiii în brațe. Iar niciun părinte nu ar trebui să trăiască vreodată cu această teamă. Copiii noștri nu sunt doar viitorul României. Sunt prezentul ei. Și avem datoria să-i protejăm.” — Mihaela Evi

MS / Mihaela Evi / Foto: colaj caracter info

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR