Portret de mureșean | Doi primari, o moștenire durabilă: Bernády și Dandea, în contrast cu administrațiile de după 1989!

Există primari pe care îi reținem din fotografii, din campanii electorale și din promisiunile făcute înainte de alegeri. Și există primari al căror nume continuă să fie legat de clădiri, instituții și transformări care au rezistat generațiilor. În istoria Târgu Mureșului, Bernády György și Emil Aurel Dandea fac parte din această a doua categorie. Au condus orașul în perioade diferite, au avut priorități diferite, dar administrațiile lor au lăsat urme concrete în evoluția municipiului.

Privind astăzi centrul Târgu Mureșului, este greu să vorbești despre istoria dezvoltării sale urbane fără să ajungi la numele lui Bernády. Iar când vine vorba despre instituțiile românești și despre transformările perioadei interbelice, numele lui Dandea devine, la rândul său, important. Două destine administrative, două contexte istorice și o întrebare care rămâne actuală: ce înseamnă să conduci un oraș cu gândul la generațiile care vor veni?

Bernády György, primarul care a proiectat un oraș pentru viitor

Bernády György, născut în 1864 și decedat în 1938, a condus Târgu Mureșul între 1902 și 1913, revenind la conducerea orașului în perioada 1926–1929. Primul său mandat a coincis cu o etapă de modernizare urbană care a schimbat vizibil localitatea.

În timpul administrației sale au fost dezvoltate rețelele de alimentare cu apă și canalizare, a fost extinsă distribuția energiei electrice, au fost modernizate străzi și amenajate spații publice. Tot atunci au fost construite școli și clădiri administrative care au contribuit la conturarea unui oraș modern pentru începutul secolului al XX-lea.

Două dintre reperele cele mai cunoscute sunt Palatul Culturii și Vechea Primărie, inaugurată în 1908, clădiri care dau și astăzi personalitate centrului orașului. Palatul Culturii, realizat între 1911 și 1913, a devenit unul dintre simbolurile Târgu Mureșului și un spațiu reprezentativ pentru viața culturală.

Bernády nu poate fi redus la aceste construcții. În spatele lor a existat o viziune mai largă asupra dezvoltării urbane: infrastructura, educația, cultura și administrația trebuiau să funcționeze împreună. Orașul nu era privit doar ca o sumă de străzi și clădiri, ci ca o comunitate care avea nevoie de instituții și servicii capabile să-i susțină evoluția.

Desigur, nici activitatea sa nu trebuie desprinsă de contextul politic al epocii și nici idealizată. Dar rezultatele urbanistice asociate mandatului său sunt vizibile și astăzi. La mai bine de un secol distanță, clădirile și infrastructura dezvoltate atunci continuă să facă parte din identitatea orașului.

Emil Aurel Dandea, administrație și identitate în perioada interbelică

Emil Aurel Dandea a fost primar al Târgu Mureșului în două perioade: 1922–1926 și 1934–1937. A preluat conducerea orașului într-un context diferit de cel în care activase Bernády. După Primul Război Mondial, Târgu Mureșul se afla într-un stat nou, iar reorganizarea administrației și consolidarea instituțiilor românești reprezentau priorități importante.

În timpul primului său mandat, Dandea a urmărit reorganizarea administrativă și dezvoltarea instituțiilor de învățământ românești. Administrația sa a asigurat spații pentru școli, iar în perioada interbelică au fost inițiate proiecte importante pentru viața religioasă și culturală a comunității. În al doilea mandat au fost finalizate lucrări la cele două catedrale din centrul orașului și la căminul de ucenici.

Am preciza, totodată, contribuția administrației sale în cadrul procesului de introducere a gazului metan în oraș.

Dandea a sprijinit, de asemenea, inițiative culturale precum dezvoltarea muzeului de istorie, arheologie și etnografie și reorganizarea pinacotecii municipale. Aceste demersuri arată că administrația locală nu se ocupa doar de infrastructură, ci și de instituțiile care păstrau memoria și susțineau viața culturală a comunității.

Un alt reper legat de perioada sa este Palatul Administrativ, pentru care aprobarea construirii a fost dată în 1936, în timpul celui de-al doilea mandat. Clădirea a fost realizată în mare parte până în 1940, iar istoria sa ulterioară a fost marcată de schimbările politice și administrative ale vremii.

O moștenire care obligă la comparație

György Bernády și Emil Aurel Dandea nu au fost conducători fără limite sau fără contradicții. Au avut convingerile, prioritățile și limitele epocilor în care au trăit. Dar numele lor continuă să apară în istoria orașului pentru că activitatea lor poate fi legată de transformări concrete, care au depășit durata mandatelor.

Poate că tocmai aceasta este lecția pe care Târgu Mureșul o poate extrage din istoria celor doi: dezvoltarea unui oraș nu se construiește doar pentru următoarele alegeri. Ea cere consecvență, planificare, investiții bine alese și responsabilitatea de a privi dincolo de mandatul propriu.

În seria „Portret de mureșean”, povestea lui Bernády și Dandea nu este doar o întoarcere în trecut. Este și o invitație de a privi prezentul cu mai multă atenție. Pentru că, în cele din urmă, un primar pleacă, administrațiile se schimbă, iar promisiunile se uită. Ceea ce rămâne în oraș — bun sau rău — continuă să influențeze viața oamenilor.

Iar întrebarea pentru Târgu Mureșul de astăzi rămâne deschisă: peste un secol, ce vom putea arăta generațiilor următoare și vom putea spune că a fost construit cu adevărat pentru ele?

MS / Foto: colaj