Dragobetele – sărbătoarea dragostei la români!

Dragobete, tânăr voinic şi chipeş, fiul babei Dochia, a fost ales drept ocrotitorul iubirii autohtone.

Cea mai cunoscută expresie care însoteşte sărbătoarea iubirii la români este “Dragobetele sărută fetele”.

Expresia provine de la cea mai cunoscută şi profundă tradiţie de Dragobete: imediat după prânz, în satele româneşti unde se celebra iubirea, tinerii se întorceau de la pădure, cu bucheţelele de flori de primăvară.

În acel moment, în vatra satului, avea să debuteze ritualul de peţire: flăcăii alergau fecioarele pe care le plăceau, în încercarea de a le săruta şi de a le împărtăşi astfel, dragostea lor.

Dacă fata se lăsa prinsă şi sărutată, acest lucru urma să ducă la logodna şi apoi căsătoria celor doi, eveniment marcat de spor şi noroc, întrucât s-a desfăşurat sub semnul zeului iubirii.

Marchează sfârşitul iernii şi apropierea primăverii, iar sărbătoarea este însoţită de tradiţii pitoreşti.

Data de 24 februarie nu este întâmplător aleasă, aceasta însemnând începutul anului agricol.

Dragobetele este identificat cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. Sinonim cu Năvalnic, este asemuit cu un flăcău frumos care umblă prin pădure şi sărută fetele.

Lucrurile nu au fost mereu așa, iar pe vremea când Dragobete era numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, era un zeu tânăr al dacilor, sărbătorit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia şi Transilvania la o dată fixă în fiecare an.

Data varia de la o zonă la alta, între 24 februarie şi 28 februarie, 1 martie şi 25 martie.

Dragobete era considerat patronul dragostei şi al bunei dispoziţii pe meleagurile româneşti.

De altfel, simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

Dragobete, numit şi Cap de Primăvară, era sărbătorit, în funcţie de zona etnografică, în una din zilele de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile.

Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

Foto: caracter informativ