Specie strict protejată, liliacul cu potcoavă este cea mai mică specie dintre liliecii din Europa, având un corp mic şi delicat, de 3-4 cm, cu blana cafeniu-fumurie pe spate şi cenuşiu-albicioasă pe abdomen. Formațiunea nazală sub formă de potcoavă permite animalului să emită ultrasunete fără a deschide gura, utilizând frecvențe constante și foarte înalte.

Se adăpostește în peșteri, dar intră şi în podurile locuințelor, formând colonii mici, în general de maxim 30 de indivizi. În zborurile de hrănire sau pentru schimbarea adăposturilor, se deplasează pe distanțe mici de 5-10 km, dar au fost înregistrate şi deplasări de peste 100 km. Zborurile de hrănire încep după apusul soarelui, la aproximativ 5 m deasupra solului, hrana favorită constând în țânțari și fluturi.

Liliecii sunt animale extrem de sensibile, de dimensiuni mici și greutate redusă. Există câteva perioade din ciclul lor de viață anual în care sunt foarte vulnerabili, cel mai mic deranj punându-le viața în pericol. Iarna este una dintre cele mai sensibile perioade din viața liliecilor.

Liliecii din țara noastră se hrănesc numai cu insecte. Pentru că iarna nu găsesc insecte, aceștia sunt nevoiți ori să migreze spre zone mai calde, ori să hiberneze pentru a putea supraviețui iernii. Deși sunt animale aparent mobile, cele mai lungi distanțe de migrație cunoscute sunt de aproximativ 1000 km, însă majoritatea speciilor de lilieci sunt sedentare, distanța dintre adăposturile de iarnă și cele de vară fiind de maxim 400 km.

Majoritatea presiunilor și amenințărilor asupra speciilor de lilieci din Parcul Natural Apuseni apare în urma activităților antropice. Astfel, accesul neautorizat în peșteri și nerespectarea regulilor de vizitare în peșterile deschise publicului larg duc la deranjul ridicat al speciilor de chiroptere.

Liliecii se orientează cu ajutorul ecolocației, adică un mecanism pentru orientare și comunicare, cât și pentru a procura hrană. Un singur exemplar poate consuma până la 2.000 de insecte într-o singură noapte.

Adăposturile alese pentru hibernare sunt în general cele subterane (peșteri, galeriile de mină), însă liliecii au cerințe diferite pentru microclimatul și dimensiunea adăposturilor, în funcție de specie. Speciile cavernicole formează colonii mono sau heterospecifice, iar unele exemplare pot fi izolate de restul grupului.

Pe suprafața ariilor naturale protejate administrate de Parcul Natural Apuseni se regăsesc 23 specii de lilieci din totalul de 32 de specii identificate in Romania.

Foto: Facebook Parcul Natural Apuseni