Trăim într-o lume a așteptărilor artificiale legate de imaginea noastră. Trăim într-o lume a online-ului, care afectează stima noastră de sine și, mai ales, a copiilor noștri. O lume în care nu știm când și dacă e bine să-i expunem pe cei mici la inevitabilul mediu online.

În 2020, 86% dintre copiii români foloseau zilnic telefonul pentru a naviga pe internet, față de doar 2% în 2010. Cât de pregătiți sunt însă cei mici pentru lumea plină de provocări ce îi așteaptă pe internet și mai ales pe rețele sociale?

„Tehnologia și rețelele de socializare vin cu eticheta și capcanele lor. Problemele apar însă atunci când copilul învață să navigheze mediul online neputând să se sprijine pe experiență de viață a părinților lor. Dacă despre probleme ca oboseala accentuată, lipsa de activitate fizică, neglijarea școlii și bullying-ul virtual s-a vorbit mai mult și sunt mai ușor de recunoscut, consecințele pe termen lung ale unor probleme ca nevoia exagerată de aprobare sau atenție, diminuarea spațiului intim și insuficiența interacțiunilor față în față asupra sănătății emoționale a copilului sunt mai greu de anticipat. Cel mai adesea părintele va recurge la măsuri de limitare a timpului petrecut online sau restricționarea accesului la anumite aplicații. Însă e important ca părintele să se informeze și să păstreze un canal de comunicare deschis, ca măsurile să poată fi discutate și înțelese, iar copilului să ii fie ușor să caute ajutorul și sfatul părintelui la nevoie.”, ne spune psihoterapeuta Ruxandra Săvulescu.

Ce pot face părinții?
Nu e niciodată prea devreme să îi învățăm pe cei mici despre prietenia adevărată, despre acceptare și empatie. Odată înțelese aceste noțiuni, înainte ca ei să fie expuși la social media, le putem vorbi și despre greutatea reală a unui like sau despre alte noțiuni.

Avantajul generațiilor noastre de părinți – milliennials – este faptul că au fost expuși internetului destul de devreme. În plus, ei înșiși sunt foarte activi în social media, unde share-uiesc cu prietenii fotografii cu copii și cu cele mai importante momente din viața lor. Iar majoritatea au descoperit deja „pe propria piele” că acest mediu poate deveni câteodată ostil, ajungând chiar să își chestioneze deciziile și metodele de parenting alese.

Asta îi face, din fericire, și foarte empatici în fața nevoilor copiilor lor care cresc „cu telefonul în mână” dar și capabili să le ofere lecții învățate de ei înșiși. Forma pe care o iau aceste lecții este foarte importantă. Iar poveștile sunt mediul perfect de a introduce noțiuni ce pot părea inițial dificil de explicat. Dacă despre empatie vorbesc un șoricel și un iepure, de exemplu, copiii sunt mai interesați, deoarece au deja elemente familiare la care să se raporteze.

Fie că ne place sau nu, copiii fac cunoștință cu internetul și cu rețelele de socializare din ce în ce mai devreme. Până să apuce să dea primul „sign in“, e de datoria noastră să îi învățăm să se joace frumos unii cu alții. Iar lectura de la vârste cât mai fragede este unul dintre cele mai bune instrumente pentru a introduce subiecte sensibile, pentru a adresa emoții greu de gestionat sau pentru a depăși anumite frici. Uneori, chiar fricile părinților.

Sursa: totuldespremame.ro / Foto: caracter informativ