Imagini rare cu „parada nupțială” a cocoșului de munte au fost surprinse recent de camerele de monitorizare amplasate de rangerii Parcului Natural Apuseni într-un habitat cunoscut al acestei specii.

Cocoșul de munte nu este sociabil, trăind în apropierea găinilor numai în perioada de împerechere, fiind o pasăre poligamă. De creșterea puilor se ocupă numai femela.

Începutul ritualului de împerechere are loc dimineața, în copaci, apoi rând pe rând coboară pe zăpadă unde își continua mersul înfoiat și așteaptă găinile care se apropie tot mai mult, odată cu ridicarea întunericului, răspunzând printr-un cotcodăcit.

Împerecherea cocosului de munte are loc între 15 aprilie și 15 mai, dar depinde și de starea vremii de afară. Ritualul de împerechere este realmente spectaculos. După împerechere femela își face cuibul pe jos, într-o adâncitura depunând 6-10 ouă. Incubația durează 27 de zile. Puii sunt nidifugi, având corpul îmbrăcat în puf galben, cu pete negre pe cap, pete brune pe spate și pe aripi.

Numit popular gotcan, iar femela gotcă, cocoșul de munte (Tetrao Urogallus) este cea mai mare pasare dintre cele trei specii de tetranoide care trăiesc în România.
Biotopul cocsului de munte îl reprezintă pădurile de rășinoase, de la limita vegetației forestiere, pe la 1200-1500 metri altitudine. Îl întâlnim în tot lanțul Carpatic. Se hrănește cu insecte, larve, fructe de pădure, ierburi, semințe de buruieni, muguri și rășinoase. Iarna, hrana principală este formata din ace de conifere, iar toamna din frunze de plop de munte.

Așa zisul cântec al cocoșului de munte este format din doua fraze muzicale: prima seamănă cu bătaia de toacă, cea de a doua cu sunetul produs de o tocilă. În scurta pauza dintre ele se aude uneori un sunet sec, ca cel produs de trasul unui dop dintr-o sticlă. Atunci când deschide larg ciocul, cocoșul de munte nu aude, astupându-i-se canalul auditiv, moment când este vulnerabil la prădători.

Sursa: Facebook Parcul Natural Apuseni / Foto: captură video