Contractele de leasing nu mai sunt considerate titluri executorii, iar perioada în care un operator de leasing are dreptul să ceară rezilierea contractului din cauza neplăţii a crescut la trei luni, potrivit unei legi publicate vineri în Monitorul Oficial. Prevederile sale se aplică de ieri. Vorbim, mai exact, de Legea nr. 83/2021 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, lege ce prevede scoaterea caracterului executoriu al contractelor de leasing atunci când locatarul/utilizatorul e consumator. Asta înseamnă, practic, o îngreunare a procedurilor de executare silită contra împrumutaților, pentru că societățile de leasing vor trebui să se treacă prin instanță, mai întâi, pentru a putea executa silit consumatorul.

După ce a scos caracterul de titlu executoriu pentru consumatori, legea definește, în detaliu, și cine beneficiază de această derogare. Acest lucru are loc în cazul persoanelor (sau grupului de persoane fizice) care sunt utilizatori/locatari într-un contract de leasing și care acționează în afara activității economice.

O precizare importantă e că noile prevederi prezumă calitatea de consumator care acționează în scopuri personale/de familie. În plus, activitatea generală a utilizatorului/locatarului nu contează, ci doar calitatea în care figurează în contractul de leasing. Cu alte cuvinte, dacă o persoană a avut relații cu o societate de leasing, în trecut, acționând exclusiv în cadrul sferei sale de activitate, acest lucru nu va conta. Va conta, cum spuneam, doar contractul de leasing, în sine.

O a doua modificare adusă pentru consumatori prin acest nou act normativ este mărirea cu o lună a termenului după care operatorul de leasing are dreptul să ceară rezilierea contractului, din cauza neplății: trei luni de la scadență, în loc de două, cum scria până acum în OG nr. 51/1997.

Mai departe, pentru a stopa situațiile în care, deși returnează bunul, consumatorii sunt în continuare datori cu sume însemnate de bani din cauză că bunul a fost vândut mult sub prețul pieței, legea vine cu detalierea valorilor ce trebuie luate în calcul în aceste situații. Concret, când bunul e restituit la termenul din contract, eventualele despăgubiri nu vor putea cuprinde decât diferența dintre totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obținută prin valorificare, exclusiv TVA, sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat.

“Sumele datorate conform contractului de leasing se constituie din:
– facturile emise și neachitate;
– valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală;
– cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă;
– amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei și alte amenzi aferente bunului, precum și
taxe/impozite aferente bunului”, mai scrie în noua lege.
Aceasta mai cuprinde și un drept prioritar la cumpărarea bunului, valabil 30 de zile de la data predării pentru locatar/utilizator sau o altă persoană propusă de acesta.

Pentru a cumpăra bunul, locatarul/utilizatorul/terțul propus trebuie să plătească o sumă egală cu cel puțin contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului.

În cazul în care preţul plătit de către cumpărătorul propus de utilizator este mai mic decât sumele datorate conform contractului, utilizatorul are obligaţia de a plăti diferenţa finanţatorului, în maximum 30 de zile de la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului bunului.

Cât despre situațiile în care locatarul/utilizatorul nu restituie bunul în termenul prevăzut în contract, acesta va avea de achitat și cheltuielile pentru recuperarea bunului.

Sursa: avocatnet.ro / Foto: caracter informativ