​Asistenta medicala Ancuța Petcu vede în fiecare zi 80-100 de pacienți pe care îi testează pentru coronavirus, dar în zona de triaj epidemiologic întâlnește zilnic de 10 ori mai mulți.

Interacțiunea noastră cu noul coronavirus a avut loc brusc, în prima jumătate a lunii martie, când cu toții ne aflam într-unul din scenariile de început ale pandemiei și nu eram pe deplin conștienți de implicațiile unei bife într-o declarație, fie ea „pe propria răspundere”.

Astfel, am aflat că îngrijeam de 10 zile o pacientă – proaspătă mămică – COVID pozitivă. Nu a fost vorba vreo clipă de teamă, ci doar de povara unor imense responsabilități: față de pacienta aflată într-o stare fragilă și care trebuia urgent transferată într-un serviciu de boli infecțioase pentru a beneficia de tratament specific, față de copilul născut la noi, care trebuia să-și urmeze mama, responsabilitate pentru pacienții care s-au suprapus ca perioadă de spitalizare cu pacienta pozitivă, responsabilitate față de colegii care au interacționat într-un fel sau altul cu cazul și care, în urma anchetei epidemiologice, au intrat în autoizolare.

Acesta a fost momentul zero, cel în care a avut loc o amplă campanie de testare a colegilor și pacienților, adulți și copii, în sediu și pe la domiciliile lor. În paralel cu toate acestea au fost stabilite noi circuite, au fost elaborate și implementate noi proceduri și protocoale, au început instruirile cu personalul pe noile fluxuri, utilizare echipament, echipare/dezechipare. Să nu uităm de partea de igienizare și sterilizare a fiecărui spațiu al clădirii. Aveam la dispoziție două săptămâni pentru a reporni activitatea într-un model care să confere securitate, asumându-ne că nu putem miza pe predictibilitate pentru că urma să îngrijim, așa cum cereau autoritățile, exclusiv cazurile de urgență. A fost o muncă infernală. Dacă cineva ma întreba :,,Cu ce aș putea să te ajut?”, singurul răspuns care îmi venea în minte era „Fă-mi ziua mai lungă!” Dar am reușit împreună.

Ziua mea de lucru începe înainte de ora șapte pentru a putea schimba o vorba și cu colegii care au asigurat tura de noapte, să văd ce cazuri au avut, cu ce s-au confruntat și cum a fost gestionata fiecare situație.

Apoi începem triajul epidemiologic al pacienților zilei, îi conducem pe circuitul adecvat în funcție de serviciile medicale de care au nevoie, recoltăm teste Covid-19, așteptăm validări, comunicăm rezultate, schimbăm abordarea cazului în funcție de statusul epidemiologic. Asta în plus față de activitatea noastră obișnuită medicală si operațională.

Ziua se încheie cu încă un tur de spital și un scurt bilanț al activității de peste zi.

Nu am cum să uit vreodată cum am ajuns acasă la una dintre colegele noastre pentru testare Covid-19 la domiciliu.

Copiii ei s-au speriat foarte tare de mine pentru ca purtam echipamentul de protecție ce mă făcea să arăt ciudat, îmi distorsiona până și vocea. După ce i-am convins că nu sunt un extraterestru (așa cum au crezut ei inițial), nu numai că s-au supus testării, dar m-au implorat să mai rămân să ne jucăm sau să fac cumva să rămân peste noapte pentru că au multe să mă întrebe. Am reușit să plec doar promițând că la sfârșitul tuturor restricțiilor vom petrece o zi întreaga împreună. Și îmi voi ține promisiunea!

Citește mai mult pe hotnews.ro