Colegiul Naţional „Unirea” înscrie în palmaresul său o performanţă de excepţie: trei elevi ai colegiului au fost admişi la universitatea din Oxford.

Vlasiu Flavius este unul dintre aceștia…

Iată câteva cuvinte care reflecta drumul parcurs pentru această performanță și mesajul transmis de acesta:

În clasa IX a, când am început să lucrez la informatică, m-am lovit de o problemă: cei cu care concuram la olimpiade și concursuri aveau deja minim 4 ani de experiență în spate, ceea ce mă făcea să mă gândesc la șansele mele ca fiind unele mici.

Totuși, doar acum realizez că în tot acest timp nu am concurat cu ei, ci cu mine. Consider că această continuă dorință de a mă depăși pe mine însumi a jucat un rol esențial in formarea mea ca om.

Percepția pe care mi-a oferit-o Anglia odată cu vizita mea pentru interviurile la Oxford din decembrie a fost una total inedită. Nu spun neapărat ca acolo se învață mai bine, dar in mod cert se învață diferit, mai practic, mai pe stilul meu.

Toate concursurile si orele de muncă din liceu au dat roade; să fiu sincer, am fost destul de relaxat in timpul interviurilor, simțeam că locul meu este acolo. Atmosfera e una diferită comparativ cu cea din timpul ascultării clasice de la noi. Profesorii încearcă sa te stimuleze cât mai mult, să scoată ce e mai bun din tine, nu unele lipsuri. Asta cred ca este cea mai mare diferență care face balanța să încline în favoarea lor.

La începutul lui ianuarie am primit, împreuna cu 2 colegi, oferte de a studia la Oxford. Consider un avantaj faptul că am fost mai mulți din același grup care am aplicat, s-a creat o competiție pozitivă intre noi, care cu siguranță ne-a ajutat mai mult decât ne dăm seama. Pe lângă asta, titlul de “3 elevi din aceeași clasă admiși la Oxford” probabil va aduce o reclamă destul de bună școlii.

Mă bucur că putem da puțin înapoi din ce ne-au oferit ei până acum.
Șansa de a studia la una dintre cele mai bune facultăți din lume reprezintă o rampă de lansare considerabilă, indiferent dacă după terminarea studiilor voi continua aici sau în străinătate.

Job-urile din acest domeniu încep să fie plătite bine și în România, însă comparativ cu vestul Europei încă au mult de recuperat, depinde de cum va înainta țara în următorii ani. Cel mai bine a spus-o Costin Oncescu, unul dintre etaloanele informaticii din România, totul ține de a fi tratați la adevărata noastră valoare. Rămâne de văzut ce ne rezervă viitorul.