Colegiul Naţional „Unirea” înscrie în palmaresul său o performanţă de excepţie: trei elevi ai colegiului au fost admişi la universitatea din Oxford.

Văsieşiu Victor este unul dintre aceștia…

Sfârșitul anului 2018 a fost marcat de una din cele mai speciale experiențe pe care le-am avut până acum, și anume admiterea la Oxford. Procesul de admisie este îndelungat, pe lângă scrisorile de intenție și recomandare trebuie dat un examen de matematică de care trec mai puțin de 20% din aplicanți.

După aceea, cei care au trecut sunt chemați în Oxford 3 zile pentru a susține o serie de interviuri. Termenul de interviu, deși este cuvântul pe care ei îl folosesc, este foarte înșelător. Fiecare “interviu” constă în 30 de minute de rezolvat probleme de matematică, logică și/sau materia de specialitate. Doar o treime din cei chemați la interviu primesc ofertă să studieze în Oxford.

Experiența de la interviuri a fost ceva într-adevăr special. Oxford este un oraș pitoresc, este de parcă te-ai afla în interiorul unui basm. Mi s-a părut fascinant cum personalul academic reușea constant să îmi ia mintea de la importanța interviurilor.

După prima zi, nu mă mai gândeam la cât de important este să intru și la ce se va întâmpla dacă o voi da in bară la probleme, ci mă gândeam doar la faptul că sunt mândru că am ajuns până acolo și că indiferent ce se va întâmpla, voi regreta daca nu mă bucur de fiecare moment. Cu toate acestea, am avut impresia că m-am descurcat foarte bine, și a fost foarte satisfăcător să vad că munca pe care am depus-o de-a lungul gimnaziului și liceului dă asemenea roade.

Am fost destul de încrezător că voi primi ofertă, însă asta nu a diminuat cu nimic euforia de pe 9 ianuarie când a venit e-mailul.

Consider că am avut deosebit de mult noroc pentru a obține această performanță. În primul rând, am fost extrem de ajutat și încurajat de profesorii de la Colegiul Național “Unirea” de-a lungul anilor pentru a mă putea dezvolta și concentra pe ce am crezut eu că este important. În al doilea rând, colegii mei, în special cei doi alături de care am primit oferta, au creat o atmosferă de competiție constructivă, în care ne ajutam reciproc când aveam nevoie și creșteam împreună. Pe cât de trist sunt că voi lăsa în urmă profesorii cărora le datorez atât de multe, pe atât sunt de fericit că îmi voi avea prietenii alături.