Zold erdőben jártam? / Kék ibolyát lattam / El akart hervadni? / Meg szabad-e locsolni?

Pastele este insotit de o multime de obiceiuri si simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani si maghiari, pe langa incondeiatul oualelor rosi sau a modernului iepuras, este cel al mersului cu stropitul sau udatul.

Obiceiul isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de mai multe popoare germanice. De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Isus care aduceau vestea Invierii. „In Transilvania, stropitul s-a practicat si la familile nobiliare pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa care a ramas doar in mediul rural. Odata cu trecerea timpului, obiceiul s-a modernizat, iar daca in trecut se folosea apa, astazi se foloseste parfum sau apa de colonie” afirma pastoral reformat Andrei Nemes. Baietii adunati in grupuri merg la fete acasa a doua zi de Paste, unde intreaba parintii fetelor daca primesc cu udatul, in timp ce rostesc urmatoarea poezie „Am fost intr-o padure verde, am vazut o viorea albastra, care statea sa se ofileasca. Imi dati voie sa o stropesc?”.

In mediul urban se foloseste o alta varianta: „Am auzit ca aveti o floare frumoasa, am venit s-o udam sa nu se ofileasca”. In alte zone se rosteste o alta varianta a poezie „Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele, casarile ciripesc, imi dati voie sa stropesc?”. Baietii stropesc fata cu parfum, dupa care sunt rasplatiti cu oua rosii, bautura si prajituri.

La comunitatea germana de religie romano-catolica se obisnuieste ca in cea de a doua zi de Pasti, atat barbatii casatoriti cat si baietii, sa stropeasca femeile si fetele. Au prioritate rudele sau persoanele cu care exista relatii de prietenie. Pentru germanii catolici, stropitul simbolizeaza dorinta de bunastare si beatitudine.

Obiceiul stropitului de Pasti a fost adus in Transilvania in perioada Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, prin aculturatie, traditia a fost preluata de maghiari, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. In cele din urma, el a fost adoptat si in unele zone de romani.

Sursa:romanialibera.ro