Redam integral explicatiile fostului consilier local al municipiului Tîrgu Mureș, Györfi Julia, in urma demisiei de saptamana trecuta.

După anunțul făcut la ultima ședință din consiliul local, am depus și în scris demisia din funcția de consilier local. În spațiul public au circulat fel de fel de variante la marginea celor întâmplate, speculând chiar că am dat bir cu fugiții, că nu aș mai fi rezistat în politică. N-am dat bir cu fugiții! Nici nu am fost decepționată de politică, nu sentimentul de frustrare pentru nereușite m-a făcut să iau decizia de retragere. Eu am intrat în consiliul local  cu un mesaj și un scop bine definit, pe un principiu pe care de fapt îl mențin și acum. Am spus și la început de drum, o mențin și acum, că grupurile vunerabile trebuie să aibă un loc la masa acea unde se iau deciziile, pentru aș putea reprezenta căt mai autentic  problemele lor cu care se confrunta ei. Măsurile ce țin de viața lor trebuiesc luate in cunostiință de cauză. Dacă la început a fost înțeles acest principiu de către colegi, după un timp a fost ignorat total, și a luat locul bătălia cu răzbunare doar pentru că eram de la POL. Nici o clipă nu mi-au dat senzația că ei ar fi mai buni, doar că sunt mai mulți. Ei aveau sentimentul că fac politică, eu însă simțeam că mă lupt cu morile de vânt. Și pentru ce anume se ducea această luptă? Pentru  accesibilizarea școlilor pentru a oferii șansă la studii, pentru accesibilizarea instituțiilor și a spațiului public din oraș, pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu dizabilități, pentru dezvoltarea Serviciului Social, pentru îmbunătățirea măsurilor eficiente, atît de importante pentru scăderea nivelului de sărăcie din oraș etc. … Acestea erau mizele mari pe care eu nu le puteam îndeplinii, trebuia cu orice preți să fiu împiedicat din teama de a nu pierde ei voturi. Din păcate Serviciul Social este privit și folosit doar ca un instrument de atragere a voturilor la alegeri. Nu o dată am primit răspunsurile la lucrările din comisiile de specialitate: „ credeți că dacă luăm o măsură cum ziceți, ei ne vor mai vota?” sau „înțeleg perfect ce spuneți, aveți dreptate, sunt de acord cu dvs. dar eu nu pot să am o opinie, trebuie să fiu de acord cu varianta inițiala” și se vota în acest sens. Efectiv duceam o luptă absurdă cu micimea unor oameni care se credeau mari, doar pentru că erau mai mulți. Politica pe mine nu mă forțează să devin omul care eu în viața privată nu doresc să fiu, un om fără scrupule sau nesimțit. Răzbunarea este arma prostului! Așa am decis, că eu nu mai lupt cu prostia,  ci le las să-și ducă propriile lupte. Nu mă tem și rezist la dezbateri și discuții, credeți-mă că am toată forța interioară să o fac atunci când trebuie să mă lupt pentru un scop nobil, pentru dreptate și binele celui neajutorat. Obstrucționările penibile și ridicole, batjocura arată doar teama celuilalt care crede că vrei să îi iei ceva ce consideră că i se cuvine din oficiu. Și atunci te atacă fără scrupule văzând în tine un pericol! Ajungând la concluzia că în domeniul social nu voi mai reuși mare lucru să realizez, nu vedeam rostul să mai îmi risc sănătatea, pentru că am început să am din ce în ce mai multe probleme de sănătate. Efortul fizic pentru mine era enorm în condițiile existente. Am stat și am reflectat, ce voi putea face eu, în următorii doi ani? Ar fi bine să nu fie doar timp pierdut, pentru că este mult de făcut în oraș.  Nu doresc să stau acolo doar degeaba, să apăs butonul de vot ca să încasez indemnizația de consilier.

Responsabilitatea pe care îl aveam față de alegători, să fac cu bună credință și onoare tot ce stă în puterile și priceperea mea spre binele cetățenilor, să reprezint problematica persoanelor cu dizabilități, l-am îndeplinit cu toată seriozitatea și responsabilitate. Totodată consider că am o responsabilitate și față de POL, să fiu un bun jucător de echipă. Nu mi-am abandonat echipa, nu le-am lăsat fără un mandat, să se piardă un vot de la POL. Noi am fost votați pe o listă, ca o echipă. Am intrat în consiliu cu un mesaj și un scop binedefinit pe un principiu pe care așa cum am mai spus îl mențin și acum, dar situația mea în Consiliul Local a ajuns la un nivel în care nu-mi mai vedeam nici un rost. Am predat ștafeta următorului sportiv ca s-o ducă mai departe până la finală, iar finala se va juca în 2020. Nu cred că eu, fiind mai în față pe lista candidaților în momentul alegerilor, aș avea mai mult drept decât oricare coleg al nostru din POL, aflat și el pe lista candidaților. Și nici nu ne cramponăm de scaunul de demnitar, pentru că noi ne-am angajat să lucrăm pentru comunitate. Prefer să continui munca mea în rândul doi, să urmăresc în spatele colegilor tot ce ține de domeniul social, și să las o șansă colegului meu să lucreze în domeniile de interes pentru comunitate, unde se pricepe el mai bine. Și cetățenii vor avea șansa astfel să cunoască și alți oameni pe care să-i poată vota în cunoștiință de cauză la alegerile viitoare. Pentru că POL nu înseamnă doar cei trei oameni pe care îi vedeți la ședințele de consiliu.

Posibilitatea rocadei am discutat-o în POL încă de la început de drum, în 2016, când nu știam câți vom intra și cum vom avea posibilitatea de a ne prezenta proiectele la care am lucrat și înaintea campaniei. Scopul nostru era să pregătim o echipă cu experiență în munca din Consiliul Local și să ne facem cunoscuți cetățenilor. Ziceam că suntem o echipă. La un meci de fotbal când se schimbă un jucător de pe teren nu înseamnă că jucătorul schimbat nu e bun de nimic, că nu a fost în stare să joace până la capăt și trebuie eliminat din lot. Așa că nici cu ocazia asta nu s-a întâmplat nimic altceva, decât s-a schimbat un jucător pe teren și se schimbă strategia. Colegul meu va lucra pe alte domenii de interes, vom continua munca la fel ca și până acum, vom depune proiecte și ne facem datoria față de cetățeni așa cum am promis și în următorii doi ani, pînă la alegerile următoare.

Vă mulțumesc tuturor pentru susținere!

Sursa: oameniliberi.com