De sarbatori, bun e vinul ghiurghiuliu…

Motto – Cine bea, doarme / Cine doarme nu păcătuiește / Cine nu păcătuiește e sfânt / În concluzie: cine bea e sfânt!

Prin evul mediu târziu, sașii din Siebenbürgen treceau Carpații, pentru schimburi comerciale și ajungeau și prin zona Drăgășanilor, din Valhia Mică(Oltenia), de unde cumpărau mari cantități de vin.

Ofereau la schimb articole de meșteșugărie, pe care sașii le produceau, la o calitate recunoscută în toată Europa.
Oltenii din Drăgășani au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii sași. Cu ospitalitatea caracteristică, ei îi invitau în case, le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare, pe care-l aveau.
Cum sașii nu prea erau obișnuiți cu beutură multă(ei erau, mai degrabă, obișnuiți cu munca), se “amețeau” repede, iar când începeau negocierile, pentru prețul produselor, erau aproape beți și nu mai reușeau să vândă la preț bun.
Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau iar să guste și din ăla și din ăla și din acela și imediat negustorii sași se “pileau” la loc.
Când încărcau butoaiele cu vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preț mai mare decât cel normal, vinul bun era înlocuit, cu zaibăr și tulburel, adică cu vin de masă.
Când au ajuns acasă, Burgermeisterul(primarul) și-a dat seama că concitadinii săi au fost păcăliți: au vândut ieftin produse de calitate și au cumpărat scump, vin prost.
I-a întrebat cum au decurs negocierile și și-a dat seama de strategia oltenilor…
In anul următor, au pornit din nou negustorii sași, spre podgoria Drăgășani, pentru a face schimb de produse și pentru a aduce vin în Transilvania.
Negustorii au fost ospătați și au băut cot la cot cu oltenii, din vinul cel mai tare. Apoi, când abia se mai țineau pe picioare, au început să negocieze si să facă afaceri.

Oltenii își frecau mâinile de bucurie, că iară i-or păcălit pe sași. Dar, supriză, dintre negustorii transilvăneni, s-a ridicat unul, căruia toți îi făceau loc: “Das ist der Schmecker”, au spus ei, adică “cel care gustă”.

Dintre toți el era singurul care, nu a pus strop de băutură în gură. El a fixat prețul de vânzare al produselor de orfevrărie, el a gustat vinul și a stabilit prețul de cumpărare, a vegheat ca vinul de calitate, să fie încărcat în căruțe.

Astfel, sașii, numai după ce au adus cu ei un „Der Schmecker”, au putut face un comerț cinstit cu oltenii.

Aceasta este, foarte probabil, originea cuvântului “șmecher”, cel puțin din punctul de vedere oltenesc(acum și românesc)…

Sursa:tudorduică-transsylvanica.ro