Monarhia a legat practic, România, de marile case regale ale Europei. Instalarea unui principe străin la cârma țării, într-un moment istoric dificil, a fost una dintre deciziile cele mai inspirate în contextul acelor vremuri. Practic familia regală a României avea legături de sînge cu suveranii britanici, spanioli, greci, danezi și norvegieni.

1866. Monstruoasa Coaliție, cum a fost supranumită alianța dintre partidele românești ale vremii îl obligă pe Alexandru Ioan Cuza să abdice și să plece în exil. Firava Românie își caută un domnitor, iar puterile Europei decid cine va fi acesta. Hazardul a ales să fie Carol I, un var al lui Napoleon al III-lea, propus de Doamna Cornu, personaj cu influență la Versailles, sora de lapte al împăratului francez. Tânărul de 27 de ani, serios și hotărât să răzbească într-o țară pe care o cunoștea prea puțin și a cărei limba îi era străină, a pășit pe pământ românesc pe furiș.

Motivul este unul politic: conflictul dintre Prusia și Austria. Întâi domnitor al Principatelor Române, apoi primul rege încoronat al României, Carol I, este fiul lui Karl Anton, descendent al stravechii case de conţi și principi Hohenzollern-Sigmaringen. Mama, Josephine, provine din familia de Baden, din marele ducat german desprins din Sfântul Imperiu Roman, dizolvat de împăratul Napoleon în 1806.

Sursa:stirileprotv.ro