„Uneia i-a tăiat gâtul acum câteva zile”, îmi zice polițistul local în fața căruia dau declarații după două ore petrecute împreună, de mai aveam puțin și ne povesteam și copilăria mică. „Alta a fost împușcată acum câteva luni, n-ați auzit de la televizor?” continuă el, în timp ce pe mine mă treceau fiorii. Unde naiba se-ntâmplă toate astea, m-am întrebat, aici, în orașul ăsta mic de provincie unde secuii conviețuiesc bine-merci cu românii și, chiar glumeam cu un amic cu care ies serile la alergat, că în Mureș, de pe pista de la coline, printre vilele bogaților, e o imagine impresionantă a orașului văzut de sus, dar că poate sare vreun urs în fața noastră din pădurea de pe platou și ne potolește idilicul. La care amicul meu a zis: „N-avem noi atâta noroc. În Mureș nu se întâmplă niciodată nimic”

Ieri seară am ieșit la alergat fără el, am urcat colina, printre casele celor cu stare de unde blocurile de 3–4 etaje lovite de gri și austeritate se văd ca niște purici, de parcă n-ar exista. Când am coborât pe bulevardul 22 decembrie 1989 – Tirgu Mures, am văzut ceva de-o violență greu de descris. Un individ o târa pe o tipă de gât, de păr, o trăgea de ce apuca, până în spatele blocurilor mici, unde niciun felinar nu bătea.

M-am grăbit spre ei, în întunericul ăla absolut nu se vedea nimic, dar se auzeau înjurături groaznice, o lovea foarte tare și apoi cineva din blocul de vis a vis a aprins o lumină și am întrezărit-o pe femeie pe jos, lovită de o namilă sinistră în burtă, peste tot. Nu am reușit să văd cu ce-o lovea, dacă avea vreun cuțit sau nu; m-am uitat de jur împrejur și m-am gândit să iau o piatră, să-i dau cu ea în cap din spate, dar n-am făcut asta.

Am sunat la poliție, care a ajuns acolo în circa 4 minute, interval în care am travesat pe partea opusă, unde erau o gașcă de trei băieți pe care i-am îndemnat să vină cu mine să-l oprim pe ăla până vin oamenii legii, dar băieții m-au înțeles greu și au decis că n-au ei treabă. Au plecat în noaptea lor, una mult mai liniștită.

Până am traversat înapoi, a ajuns poliția, agresorul dus la secție, ea cu Smurdul, eu și trei femei martore de la geam spuneam ce am văzut.

Apoi șeful echipajului m-a dus la secție să reconstituim într-o declarație în limbaj de lemn ce s-a întâmplat. Agresorul era în curtea secției, la taclale cu agentul de la proximitate, m-a urmărit cum intru în secție c-o privire alunecoasă, pe care am mai văzut-o la un taximetrist din București, căruia i-am zis că vreau să merg în alt cartier decât ăla în care se retrăgea el. Era atât de degajat că nu zici că tocmai era să omoare pe cineva și l-a găsit poliția, ci c-a ieșit în tura de noapte la o cafeluță cu dispecera.

Șeful de secție voia să știe cu ce gânduri sunt prin Mureș; eu îl întrebam ce va păți bătăușul ăla de femei, el, destul de perturbat de insistența mea, mi-o tot repeta pe aia cu „limitele legii, noi facem constatare, facem tot ce putem”, dar revenea cu chef de socializare la chestiuni mai personale, ca de exemplu dacă mă plătesc bine la teatru, dacă la București stau cu părinții sau singur, ce să mai, vorbim orice, până vine colega lui, să noteze după dictare, cuvânt cu cuvânt, o minută a serii, de când au fost anunțați la 112 și până acum.

Gabriel Sandu / Citeste mai mult aici.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR