În mai toate comunităţile etnice din judeţul Mures, inclusiv în unele dintre comunităţile româneşti, se obişnuieşte ca, în cea de-a doua zi de Paşti, băieţii să ‘ude’ (să stropească) fetele.

În comunităţile maghiare, de la copiii de grădiniţă şi până la cei mai în vârstă, bărbaţii merg ‘cu udatul’ pe la casele cu fete şi cu femei pentru a le stropi cu parfum. În mod tradiţional, ‘udătorii’ spun cu această ocazie o scurtă poezie: ‘Zold erdoben iartam? Kek ibolyat lattam/ El akart hervadni? Meg szabad-e locsolni?’ (Am fost într-o pădure verde/ Am văzut o viorea albastră / Care stătea să se ofilească/ Îmi daţi voie să o stropesc?’).

Nu fac excepţie nici comunităţile germane, unde băieţii şi bărbaţii trec de asemenea pe la casele fetelor, prioritate la ‘stropit’ având cele înrudite sau cu care există relaţii de prietenie.

La etnicii germani, stropitul simbolizează dorinţa de bunăstare şi beatitudine, dar şi o comparare a femeilor şi fetelor cu flori care trebuie îngrijite, stropite ca să crească şi să nu se ofilească. În mai toate comunităţile, pe vremuri, femeile şi fetele erau ‘udate’ cu apă proaspătă din fântână, însă încet-încet a fost înlocuită cu parfum.

Şi în comunităţile româneşti este practicat obiceiul stropitului în cea de-a doua zi de Paşti, preluat de către români de la celelalte etnii – mai întâi foloseau apă, apoi au trecut la parfum.

Drept mulţumire, în toate comunităţile, ‘udătorii’ sunt invitaţi în casă, unde bărbaţilor li se oferă palincă sau vin, în vreme ce băieţii primesc ouă roşii, prăjituri sau chiar bani.

Sursa:agerpres.ro / Foto:ziarelive.ro