Acum câțiva ani, dacă cineva l-ar fi propus pe dl. Ludovic Orban pentru premier, aș fi râs și aș fi făcut glume cu mandolina. Astăzi, după succesiunea Grindeanu-Tudose-Dăncilă, mi-a rămas râsul în gât. Cât de rău poate să fie?

Așa, ca fapt divers, zeloții anti-comuniști nu zic nimic de poziția tatălui premierului-desemnat, de căpitan de Securitate. Zice dl. Orban că seniorul și-ar fi dat demisia înainte de nașterea lui. Sigur, că din Securitate îți dădeai demisia, era la ordinea zilei.

De asemenea, n-am văzut apologeții meritocrației mirați că nu se găsește vreo înregistrare în care viitorul premier vorbește într-o limbă străină, oricare ar fi ea. Sau măcar un CV recent și ceva mai detaliat (decât cele vechi de la Camera Deputaților), care să vorbească despre competențele liderului penelist.

Dar, na, cum ziceam, după dna. Dăncilă, ce pretenții să mai ai?

Ovidiu Voicu / fb / Foto: colaj