Salariul minim brut din România e unul dintre cele mai mari din regiune, iar taxarea este una pe măsură. România depăşeşte cu mult media Europei Centrale şi de Est atât în privinţa salariului minim, cât şi în privinţa a ceea ce încasează statul de pe urma contribuţiilor aferente acestui venit. Statul bagă adânc mâna în buzunarul cetăţeanului român plătit cu salariu minim. Şi atunci devine de înţeles de ce Guvernul îl tot creşte, aproape în fiecare an. Ba chiar de două ori pe an, cum face acum. Productivitatea nu a crescut, nu se impun astfel de majorări. Dar e goana după bani la bugetul public. Iar aceşti bani se adună pe cârca firmelor mici – cele care îşi plătesc angajaţii cu salariul minim pe economie.

Creşterea salariului minim fără ca economia să o ceară, adică fără să existe creşteri de productivitate, frânează dezvoltarea companiilor cu bugete mici şi le condamnă, în multe cazuri, la faliment.

Dar statul urmăreşte, de fapt, să adune mai mulţi bani la buget.

Din brutul salariului minim, statul încasează aproape 42%, în condiţiile în care media regiunii e de doar 21%. Dublu, aşadar. Asta înseamnă că salariatul primeşte procentual mai puţin din rezultatul muncii sale decât în alte state din regiune. Rămâne cu mai puţini bani în mână.

În teorie, dacă statul încasează mai mulţi bani de pe urma taxării muncii, acest lucru ar trebuie să se reflecte într-o calitate a vieţii mai crescută, adică servicii publice de educaţie, sănătate şi infrastructură la standarde ridicate. Numai că în România nu este deloc aşa, iar cheltuielile publice sunt ineficiente.

Indicele de Progres Social, cel care măsoară bunăstarea cetăţenilor, plasa România pe locul 44 din 146 de ţări analizate, în urma tuturor celorlalte state membre.

Sursa: digi24.ro / Foto: colaj arhiva