BOBOTEAZA – „Un nou început. O restartare, o refundamentare a vieţii”

Consilierul misionar-pastoral şi de imagine al Mitropoliei Ardealului, preotul Constantin Necula, crede că Boboteaza trebuie să însemne pentru fiecare dintre noi „un nou început, o restartare, o refundamentare a vieţii”.  Constantin Necula afirmă că Boboteaza este o „participare la bucuria Botezului Mântuitorului Hristos”.

„Boboteaza este participarea la bucuria Botezului Mântuitorului Hristos. Avem două epifanii, două arătări: una la naşterea Mântuitorului şi una pe malul Iordanului. Hristos se arată, ne arată că nu lucrează pe ascuns şi mai cu seamă ne arată un lucru fundamental, că are trup, că a intrat în lume cu trupul. Bebeluşul devenit om în toată firea, care se botează acum în apele Iordanului, are trup, are carne şi oase. Nu e nălucă. Să nu-l mai transformăm pe Hristos în nălucă. Noi vorbim despre el ca şi cum ar fi un personaj fără istorie, ori el este în istorie, el este istorie. Iar umbra de lumină a Bobotezei, alături de Hristos, este Ioan Botezătorul. Este singurul om pictat cu aripi în biserică, pentru că este la marginea dintre îngeri şi oameni, atât de sus s-a ridicat prin efort propriu şi prin harul lui Dumnezeu, încât poate fi confundat cu un înger – în fond e verişorul îngeresc al Mântuitorului Hristos. De Bobotează asta se întâmplă, un om îngeresc se întâlneşte cu Dumnezeu, pentru ca omul să devină ca Dumnezeu. Taina Botezului asta ne spune, că suntem chemaţi toţi murim şi să înviem”, spune preotul Necula.

Boboteaza este strâns legată de botezul nostru de la cristelniţă, susţine preotul. 

„Sunt unii care susţin că nu e nicio legătură între Bobotează şi botezul nostru de la cristelniţă. Este. Apa este aceeaşi, iar Dumnezeu care lucrează în apă este acelaşi. Ceea ce facem noi, nu botezăm casele, ci le sfinţim, într-un fel sau altul dăruind caselor, restartând caselor, starea de sfinţenie la început de an. (Ne putem restarta şi noi n.r.), mai ales, odată cu casele. Noi locuim în case. Biserica nu face o rupere între locurile în care locuim şi oamenii care locuiesc în ele. Ne privesc ca un tot, ca un univers, ca un cosmos al nostru, ca pe o lume a noastră. Biserica ne sfinţeşte lumea cu drag, nu e împotriva lumii în care trăim”, potrivit lui Constantin Necula.

A bea zilnic din Agheasma Mare înseamnă „mai mult decât purificare”. 

„Agheasma Mare băută înseamnă mai mult decât purificare. Înseamnă o reactivare într-un fel sau altul a stării noastre de bine, de ataşaţi la Dumnezeu, e o reataşare de Dumnezeu. Vrem să bem agheasmă, de aceea suntem ai lui Hristos. Cine nu vrea, nu bea. E bine să faci cât mai mult timp exerciţiul acesta al hrănirii cu anafură şi al ieşirii din sete cu agheasmă, pentru că, de fapt, arată că toate alimentele lumii sunt sfinţite de Dumnezeu, dacă Dumnezeu e prezent în rugăciunea noastră. Nu există unghi al lumii în care harul lui Hristos să nu intre. Iar Agheasma Mare este frumoasă şi din alt punct de vedere, ziua Bobotezei e frumoasă pentru că noi spunem că se sfinţesc toate apele lumii, adică inclusiv ultimul colţişor de pârâu din ultima lume nelocuită de oameni şi acolo harul lui Dumnezeu lucrează neîncetat în favoarea lumii”, concluzionează preotul Constantin Necula.

În credinţa ortodoxă, Boboteaza aminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. Potrivit tradiţiei, la Bobotează se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor – Agheasma Mare, care are semnificaţia simbolică de act de regenerare cosmică.

Apa sfinţită de Bobotează se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie, apoi Agheasma Mare se păstrează în case şi se ia în afara acestor zile doar cu acordul preotului duhovnic. 

Sărbătoarea Botezului Domnului precede ziua în care în Biserica Ortodoxă este pomenit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului.

Sursa:agerpres.ro