Drepturile copilului, in pericol sa fie scoase in afara prioritatilor nationale!

La 27 de ani de la ratificarea Convenției ONU privind drepturile copilului, proiectul de lege de modificare a OG 26/2000 cu privire la asociații și fundații scoate în afara priorităților naționale drepturile copilului

Organizația Salvați Copiii își exprimă profunda îngrijorare cu privire la conținutul Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și face, astfel, un apel public la parlamentari, pentru a nu susține acest proiect de lege, care aduce grave deservicii protejării drepturilor copilului în România. În acest sens, organizația a decis transmiterea unui punct de vedere către Președintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale și Președintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din cadrul Camerei Deputaților, considerând că noul cadru legal propus cu privire la recunoașterea statutului de utilitate publică constituie un regres legislativ și instituțional, deoarece:

  1. Drepturile copilului, ca parte a domeniul larg al drepturilor omului, nu reprezintă, pentru inițiatorii proiectului de lege, un domeniu de activitate de luat în considerare.

Împărțirea domeniilor de activitate, pe o scară a importanței definită procentual, este neclară și nu oferă elementele necesare punerii ei în practică de către autorități. În plus, renunțarea la includerea drepturilor copilului, ca domeniu distinct, arată o lipsă a preocupării pentru activitățile de promovare și apărare a intereselor copilului. Deși întreaga legislație a României gravitează în jurul principiului interesului superior al copilului, copiii și tinerii bucurându-se, conform art. 49 alin. (1) al Constituției României, ”de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”, și în contextul numirii în curând a unui Avocat al Copilului, proiectul de lege nu are în vedere concretizarea acestei norme constituționale. Conform principiilor de drept, orice reglementare adoptată cu consecințe asupra domeniului respectării şi promovării drepturilor copilului ”se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.”[1] Nerespectarea acestei condiții atrage după sine o potențială invocare a neconstituționalității legii de modificare propuse.

De asemenea, în Expunerea de motive nu se regăsesc explicații cu privire la modul în care a fost stabilit algoritmul procentual și ce argumente sociologice s-au utilizat când, de pildă, domeniul educației este văzut ca fiind mai puțin important decât cel al serviciilor sociale.

  1. Orice limitare a libertății de exprimare și de acțiune a organizațiilor independente, în special cu privire la respectarea drepturilor copilului (incluse în domeniul larg al drepturilor omului), reprezintă o amenințare la adresa valorilor democratice și o încălcare a Convenției ONU privind drepturile copilului și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Propunerea de a condiționa obținerea statutului de utilitate publică de abținerea de la desfășurarea de activități politice ”de orice fel” are drept scop blocarea oricăror demersuri ori mesaje adresate partidelor sau candidaților al căror program politic ori declarații publice s-ar putea afla în contradicție cu principiile și valorile specifice domeniilor de activitate ale organizațiilor neguvernamentale. Un exemplu de efect nedorit, dar inevitabil în contextul social al intervențiilor Salvați Copiii, organizație de utilitate publică, ar putea fi interdicția de a comunica public nemulțumirile noastre cu privire la programul politic al unui partid care ignoră problemele sistemului educațional (abandon școlar, subfinanțare, infrastructură de risc pentru viața și sănătatea elevilor, segregare, lipsa calității educației etc.) sau care se opune fățiș creșterii alocărilor bugetare pentru educația, sănătatea ori protecția socială a copiilor.    S-ar ajunge la un paradox în care unei organizații de utilitate publică i se ridică acest statut ca urmare a susținerii unei cauze de o reală utilitate publică ignorată ori combătută de un partid sau om politic.

  1. Termenul de cinci ani impus organizațiilor neguvernamentale pentru reînnoirea statutului de utilitate publică este vădit redundant.

Prin art. 391 al OG 26/2000, cererea de recunoaștere a unei asociații ori fundații ca fiind de utilitate publică trebuie însoțită de o serie de documente și căi de informare cu privire la oportunitatea acordării acestui statut. De asemenea, art. 41 în vigoare stabilește în sarcina asociației/fundației obligația ”de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale” și ”obligaţia de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.”

Există, deci, un control anual pe care autoritățile publice îl aplică, nejustificându-se acordarea periodică a acestui statut. În aceste condiții, este limpede că obligația de reînnoire a statutului la fiecare 5 ani își pierde rațiunea juridică.

  1. Stabilirea unui regim discriminatoriu de control financiar pentru organizațiile neguvernamentale, prin stabilirea obligației de a publica, semestrial, în Monitorul Oficial al României, declarația de venituri și cheltuieli pentru semestrul precedent.

În prezent, legea obligă organizațiile neguvernamentale de utilitate publică să publice anual, cu resurse proprii, situația lor financiară. Măsura prin care se cere publicarea semestrială a declarației de venituri și cheltuieli nu este și nu poate fi motivată de un interes de asigurare a transparenței financiare, dacă luăm în considerare faptul că pentru instituțiile publice și nici pentru celelalte entități de drept privat nu există această obligație. Reglementările propuse nu vor îndeplini nicio funcție socială reală, fiind de altfel imposibil de implementat din punct de vedere practic, având în vedere multitudinea formelor de control și de raportare financiară stabilite de instituțiile finanțatoare, naționale și europene (anuale și periodice, interne și externe, preventive și postoperatorii etc.) ce se vor suprapune noii obligații semestriale.

”Excesul de raportare financiară, în condițiile unui sprijin redus pentru organizațiile neguvernamentale din partea autorităților publice, nu poate conduce la dezvoltarea mediului asociativ din România, dimpotrivă, va conduce la restrângerea capacității de monitorizare independentă și dezinteresată a acțiunilor ori inacțiunilor instituțiilor publice”, a precizat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

———————————————–

Despre Organizaţia Salvaţi Copiii

Salvați Copiii este o organizație neguvernamentală, asociație de utilitate publică, non-profit, democratică, neafiliată politic său religios, care militează activ pentru protecția drepturilor copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu legislația României.

Salvați Copiii adoptă o poziție independentă în raport cu acțiunile și măsurile instituțiilor, recunoscând că implementarea legislaţiei şi a politicilor publice în materia drepturilor copiilor nu poate ignora strânsa colaborare dintre autorităţi, familie, copii şi societatea în care fiecare actor implicat îşi acceptă responsabilitatea conform principiilor unui parteneriat autentic şi viabil.

În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. În cei 27 de ani de activitate, peste 1.500.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.