La Tirgu Mures, prima operatie pe inima din România! RESPECT!

Ioan Pop de Popa, profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardiovasculară, considerat fondatorul școlii moderne românești de chirurgie cardiovasculară, s-a născut la 6 octombrie 1927 la Oradea. Profesorul a efectuat prima operație pe cord deschis din România, la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș.

A urmat, la Oradea, școala primară, în perioada 1934-1938, apoi cursurile Liceului ”Emanoil Gojdu” (clasele I-II), în perioada 1938-1940. Între anii 1940-1944, când familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuș, a urmat clasele III-VII la liceul ”Samuil Vulcan” de aici, conform site-ului Fundației „Pop de Popa” pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare, http://fobac.ro/.

A participat voluntar, în 1944, ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile — clasa a VIII-a — la liceul ”Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946). A urmat apoi, între anii 1946-1952, cursurile Facultății de Medicină Generală din Cluj, pe care a absolvit-o cu diploma de merit ”Magna cum laude”.

În perioada 1949-1954 a fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană și chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială și primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume. A efectuat primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluții în CEC, începând, totodată, primele transplanturi experimentale de organe, de rinichi și pancreas.

A realizat experimental, în 1958, primele transplanturi cord-plămân. În anii 1952-1962 a fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana, la IMF Cluj. Obține prin examen, în 1957, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar în anul 1960 se specializează în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni din București, sub conducerea profesorului Voinea Marinescu.

În 1962 s-a transferat, în calitate de șef de lucrări, la IMF Târgu Mureș, Clinica de chirurgie generală. Se specializează, în 1963, în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I.V. Burakovski, iar la revenirea în țară înființează clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș.

A fost prorector al Institutului de Medicină și Farmacie Târgu Mureș (1963-1974), iar în 1964 și-a susținut, la IMF Cluj, teza de doctorat cu titlul ”Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”, fiindu-i conferit titlul de doctor în științe medicale. Deține, de asemenea, titlurile științifice de medic emerit (1971) și profesor emerit (1987).

În anii 1970-1971 a efectuat o specializare în chirurgia cardiovasculară, cu o bursă dată de guvernul american, la The Methodist Hospital și Saint Luks Children Hospital, în Houston, precum și la Saint Vincent Hospital Portland, Oregon, și Mayo-Rochester.

După întoarcerea din SUA, Ioan Pop de Popa a fost transferat la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București pe post de profesor și, în paralel, într-o funcție de decizie pentru a aplica cele văzute în SUA, se arată pe site-ul http://fobac.ro/. Astfel, a înființat specialitatea de chirurgie vasculară, care nu figura în nomenclatorul Ministerului Sănătății la acea dată, a scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă, a înființat Centrul Național de Boli Cardiovasculare București Fundeni, punând la un loc, în aceeași clădire, chirurgia cardiacă, cardiologia și hematologia.

De asemenea, a înființat școala modernă de chirurgie cardiovasculară din România, în care s-au specializat circa 160 de chirurgi cardiovasculari români și unsprezece străini, a inițiat și a contribuit la înființarea celor șapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei, pe lângă fiecare universitate de medicină și farmacie din România, a înființat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a elaborat, atât singur, cât și cu colectivul, circa șase sute de lucrări științifice, precum și 12 monografii de specialitate etc. Între zecile de profesori universitari, șefi de școală din principalele țări ale lumii, care l-au vizitat pe profesorul Ioan Pop de Popa s-a numărat și celebrul chirurg Christiaan Barnard.

În 1991, Ioan Pop de Popa a înființat FOBAC — Fundația pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare, organizație neguvernamentală, al cărei președinte este.

În activitatea sa de cercetare se înscriu: realizarea primei inimi și a primului plămân artificial din România, în colaborare cu Uzina de Armament Cugir ”CP-4” (Brevet nr. 453/1954; 1953-1954; între primele 4 în lume); înființarea la Clinica Fundeni a colectivului de cercetare ”Valve cardiace și transplanturi” (1978); implantarea primelor artere artificiale tip ”Pop de Popa — Dodu”, în revascularizare și by pass-uri arteriale (Brevet nr. 98854/11 mai 1989; 1983); implantarea primei valve biologice de porc mistreț, tip ”MIVA Pop de Popa” (1983/decembrie); realizarea valvulotomului ”Pop de Popa” pentru operații de by-pass safen in situ. Efectuarea primelor cincizeci de operații (Brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982); realizarea arterelor artificiale colagenate, extraanatomice și armate, lineare și bifurcate, tip ”Pop de Popa-Bodnar-Trandafir”, implantate la peste patru mii de bolnavi (1983-1991); realizarea protezei valvulare cardiace metalice ”Pop De Popa-Stănescu” (Brevet OSIM nr. 115176/29 aprilie 1986). Acestora li se adaugă realizarea a numeroase instrumente medicale cu aplicații în practica chirurgiei cardiovasculare, dintre care amintim numai cardiostimulatorul implantabil — Pop De Popa și colectiv ASCAR (Brevet nr. 58682/26 iulie 1974).

Dintre numeroasele monografii al căror autor este amintim: ”Transplantarea organelor și țesuturilor” (1967), ”Patologia sistemului cav inferior” (1973), ”Inima. Patologie și tratament chirurgical” (1975), ”Fiziopatologia cardiovasculară” (1989), ”Exigențe ale diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară” (1989), ”Patologie chirurgicală cardiovasculară”, vol. 5 (1991) etc.

Ioan Pop de Popa este membru titular al Academiei de Științe Medicale din România (1991), membru al Academiei de Chirurgie din Paris (1984), membru al Academiei de Științe din New York (1979), membru al Academiei belgiano-române de cultură și știință (2000), membru al Academiei de științe, literatură și artă (ASLA, 2002), Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină ”Gr. T. Popa” Iași și al Universității de Medicină din Târgu Mureș. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2011), precum și Cetățean de onoare al orașului Oradea.

A fost senator în legislatura 2000-2004 (din partea PUR-SL — Partidul Umanist din România (social-liberal), până în septembrie 2003, apoi din partea Partidului Social Democrat), ales în circumscripția electorală nr. 42 București, potrivit www.senat.ro și www.cdep.ro.
Prin Decretul Prezidențial 725 din 27 noiembrie 2012, generalul de brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, a fost avansat la gradul de general maior cu două stele, în retragere.

Profesorului Ioan Pop de Popa i-au fost conferite: Premiul Academiei Române ”Gheorghe Marinescu” pentru realizarea valvei biologice ”MIVA Pop de Popa”; Ordinul ”Steaua României” în grad de Cavaler (2004); Medalia Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial (2007); Emblema de onoare a armatei române pentru fapte de arme săvârșite pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial; numeroase ordine și medalii profesionale.

Sursa:agerpres.ro