Claudiu Maior isi bate joc de copiii cu dizabilitati din Mures!

Da, Claudiu Maior – declarat incompatibil de doua ori, cercetat penal pentru fapte de coruptie si totusi platit in continuare din bani publici la primaria Tirgu Mures pentru „consilierea” primarului Dorin Florea -, nimeni altul decat cel care lauda toata ziua Platoul Cornesti, printre putinele lucruri din oras pe care au reusit sa le RENOVEZE, ca doar nu le-au construit ei de la zero si pe care si le atribuie ca si cum ar fi domeniul lor personal. Pe langa faptul ca in aceasta locatie pot ajunge doar cei care au masini, neexistand mijloace de transport in comun dedicate, mai este si foarte prost administrat, probabil din cauza angajarii pe baza de „nepotisme”.

In realitate vorbim de „interzicerea” la propriu a copiilor cu dizabilitati in locurile unde trebuie ei sa imparta gratuit mici cu mustar – poate, poate mai primesc un like pe facebook de la cei pe care reusesc sa-i mai prosteasca cu acelasi lucru de 17 ani! Nu o sa comentam mai mult, va lasam sa cititi ce spune Edit Roman, mama unui copil bolnav de autism, care a venit tocmai din Sighisoara sa vada „locatia minune” cu care se lauda Maioru’:

De câteva săptămâni a tot vrut copilul meu la Platoul Corneşti, să se plimbe cu trenulețul de agrement dar şi cu maşinuțele din parcul de distracții… şi pentru că în ultimul timp a făcut multe progrese, a fost cuminte şi ne înțelegem din ce în ce mai bine, azi l-am dus să-i împlinim dorința.

Prima surpriză neplăcută a fost chiar la sosirea la locație… cele două locuri de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, deşi libere, erau blocate de un jeep parcat în dreptul acestor locuri.

Am făcut un ocol, am parcat în altă parte şi am intrat în zona de promenadă. O parte din dorință am reuşit să o îndeplinim, s-a dat cu maşinuțele, a fost mulțumit, tânărul care se ocupa de aceste maşinuțe a fost extrem de politicos, ne-a tratat cu respect, a fost super ok. Ne-am mai plimbat pe alei, după care ne-am dus în „gară ” să aşteptăm trenulețul (pe noi n-a vrut să ne ia din stații).

Acolo am avut parte de a doua surpriză neplăcută: „duamna” de la casierie ne-a tratat òmizerabil, a tot vorbit la telefon ignorând total întrebările mele referitor la orarul trenului, la tariful pentru copilul cu dizabilități…

După ce efectiv i-am smuls cuvintele cu cleştele şi am aflat ora de plecare precum și faptul că atât copilul cât şi însoțitorul au gratuitate, ne-am aşezat pe o bancă aşteptând să vină mult doritul trenuleț. Adi s-a purtat ireproşabil, deşi era plin de emoție şi nerăbdare. Nici nu-mi vine să cred unde am ajuns…în urmă cu 5 ani, m-ar fi înnebunit…s-ar fi crizat maxim…

Ei bine, la sosirea trenului am avut parte de încă o dezamăgire: mecanicul a refuzat să pornească doar cu noi doi (asta după ce a aflat că nu am cumpărat bilete şi că urma să „călatorim ” gratuit), deşi înaintea noastră a mers cu doi adulți şi doi copii.

Cu chiu cu vai, ne-a lăsat să aşteptăm în vagoane venirea altor călători. Ghinionul a făcut ca timp de un sfert de oră să nu vină nimeni deşi erau foarte mulți oameni în zonă…erau grupuri de elevi, de preşcolari, erau părinți cu copii de toate vârstele…. Şi cu toate astea, Adi tot cuminte şi ascultător a fost. Cu promisiunea că vom reveni altădată, am plecat în cea mai deplină linişte şi armonie.

Pe cât de bine s-a purtat copilul meu autist, atât de incalificabil mi s-a părut comportamentul celor doi… doi bătrâni sictiriți de muncă, care mai bine ar sta acasă şi n-ar mai trebui să suporte „chinul” de a avea de a face cu alți oameni.

MS